Potrivit datelor BNR, datoria externă a companiilor ajunge la aproximativ 40% din datoria externă totală.
Aceasta reprezintă împrumuturile luate din străinătate de stat, bănci şi companii private (cu termen de returnare în următoarele 12 luni) și a ajuns la sfârşitul primului semestru din 2018 la un vârf de 28.5 mld. euro. Raportul dintre datoria externă pe termen scurt şi rezerva de valută este aproape de vârful de aproximativ 90%, atins în noiembrie 2008.
Creditele externe luate de companii de la instituţii financiare străine şi de la firmele-mamă s-au majorat cu circa 40% în ultimii zece ani, ajungând la 36.7 mld. euro la sfârşitul anului 2017. Din acestea, aproximativ trei sferturi sunt finanţări de la companiile-mamă.
Comparativ, ponderea creditelor bancare luate de companii locale oscilează în jurul a 110 mld. lei (circa 24 mld. euro), reprezentând doar 8% din bilanţul lor.
După o perioadă de zece ani, datoria externă a companiilor de tip mamă-fiică s-a dublat, crescând de la 12.3 mld. euro, în T4/2008, la 26.8 mld. euro, în T4/2017…în timp ce datoria externă financiară, contractată de companii de la finanţatori străini, a ajuns în 2017 la aproape 10 mld. Euro.
Mai mult, succesul creditării companiilor de tipul mamă-fiică, a fost însoţit de o majorare a proporţiei împrumuturilor pe termen scurt.
Se pare că datoria externă pe termen scurt a fost principala vulnerabilitate care a afectat România la sfârşitul anului 2008, când criza financiară îşi făcea simţită prezenţa pe plan internaţional.
Sursa: zf.ro
